Succese si insuccese

Am citit intr-o revista parerea unui psiholog englez. Locuia in Romania de aproape 10ani, suficient timp ca sa isi formeze citeva pareri despre noi. Una dintre ele suna cam asa : " voi nu aveti timp sa va bucurati de reusitele voastre pentru ca va pierdeti timpul bucurandu-va de insuccesele celorlalti."

Viata ca un restaurant cu autoservire

Un tanar a emigrat din Europa in America. A intrat intr-un restaurant cu autoservire sa isi cumpere ceva de mancare. Emigrantul a luat loc si a asteptat sa vina cineva sa il seveasca. Nu a venit nimeni. Un strain binevoitor s-a apropiat de el si i-a explicat cum se porcedeaza intr-un restaurant cu autoservire.
"Incepe prin a te aseza la coada, apoi ia o tava si alege-ti felurile de mancare pe care le doresti iar la capatul cozii ti se va spune cat ai de platit."
Multi ani mai tarziu, emigrantul i-a explicat nepotului sau cum a mancat intr-un restaurant cu autoservire in prima lui zi petrecuta in America.
Si-a incheiat povestirea cu urmatoarea povata :
"Viata este ca un restaurant cu autoservire. Poti obtine ce vrei daca esti pregatit sa platesti pretul cuvenit. Poti chiar sa ai parte de succes. Dar sa nu te astepti sa ti-l ofere cineva pe tava. Trebuie sa te ridici si sa ti-l iei singur."

Lectie de ecologie

Acum doi ani am decis sa fiu ecologist. Am inceput sa selectez gunoiul menajer. De atunci, in fiecare weekend duc separat la containere hartia, plasticul si sticla. Am prieteni care rad de mine spunandu-mi ceea ce fac eu este cooperativa munca in zadar.
Duminica veneam de la munte. Am luat gunoiul in masina si am oprit la o benzinarie. Erau pubele colorate, corespunzatoare fiecarui tip de deseu. Unele din ele erau pline. A aparut un angajat al benzinariei si m-a intrebat ce vreau. I-am explicat ca am sticle, plastic si hartie si vreau sa le arunc separat. Mi-a raspuns : "domnu', puneti-le pe toate in acelasi loc pentru ca atunci cand vine masina le ia pe toate la gramada si le pune intr-o singura pubela indiferent ca este hartie, plastic, sticla sau gunoi menajer".
No comment.
P.S. eu am sa continui sa duc gunoiul selectiv.

Viata isi continua mersul

In vremea cand mi-am inceput ucenicia in meserie, am lucrat pentru o renumita firma straina. Dupa ceva vreme managerul general a plecat( a fost cel care m-a adus in firma ). In naivitatea mea credeam atunci ca se va narui cerul, apele vor seca si singurul drum catre care ne vom indrepta va fi o mare revolutie urmand ca "mai marii" din strainatate sa vina aici si sa il repuna in functie pe cel mai iubit si mai adulat manager.
In primul rand ca noi nu stiam nici macar o farama din ceea ce se discuta la nivel inalt. In al doilea rand ca ne implicam sufleteste mai mult decat era cazul.
Managerul a plecat, i s-a strans mana, i s-a multumit pentru ceea ce a facut, a primit bani( consistenti ) pentru munca depusa iar in locul lui a sosit altcineva.
Lucrurile si-au urmat cursul firesc,cerul nu s-a naruit, apele nu au secat si nici "mai marii" din strainatate nu au venit sa restaureze "conducerea".
A fost prima lectie pe care am invatat-o : NIMENI NU ESTE DE NEINLOCUIT. Viata merge mai departe cu si fara oricare dintre noi.
Inca nu s-a inventat buricul pamantului, acel axis mundi fara de care nu se poate.
In lumea profesionistilor adevarati nu exista sentimente. Ei sunt ca niste hiene. Nu este loc pt cei slabi. Cei slabi sunt devorati.
Cel mai important este ca treaba sa mearga. Merge treaba, ei isi iau banii si toata lumea este multumita.

P.S.Am scris aceste randuri dupa ce am vazut o farama din intreg spectacolul care a inceput ca urmare a plecarii unui antrenor de fotbal.

De ce nu imi mai place fotbalul ?

Am jucat si eu fotbal deci cum se spune "ma pricep la feonomen". Am ajuns chiar la un club din prima divizie, la echipa de tineret dar cum intrasem la facultate in anul intai am hotarat ca pentru restul vietii mele este mai importanta scoala. Nu regret nici o secunda alegerea facuta. Viata mi-a demonsrat pana acum ca am facut o alegere foarte buna.
A reinceput campionatul nostru si am rasfoit ziarele sa vad rezultatele, oricum prea putin importante fiind prima etapa.
La altceva voiam sa ma refer. Am tot sperat ca in fiecare an se va schimba cate ceva si la noi. Din pacate se pare ca nu se poate. Nici nu s-a incheiat prima etapa ( maine mai este un meci ) si a reinceput circul.
Desi au fost primele meciuri, este o isterie generala si toata lumea acuza pe toata lumea, toti se simt furati, nedreptatiti si mereu pentru esecuri sunt gasiti vinovati altii. Meteahna veche romaneasca.
A trecut vremea cand presedinti de cluburi erau rectori de facultati, ingineri sau doctori.

Nenea August

Astazi am fost sa il vad pe tata. In drum spre casa lui trec mereu prin fata casei lui nenea August( fie-i tarana usoara). De la el, un simplu padurar, am primit o lectie buna. De fiecare data mergeam in caruta lui si ne lasa noua haturile - eu unul si Cata unul. Cand ajungeam la el acasa ne lasa sa scoatem tuica din butoi cu tzoiul - o sticla mica legata cu ata. Ne fascina zgomotul pe care il scotea tzoiul cand cadea in butoiul cu tuica.
Terminasem prima clasa si am plecat in vacanta. Am trecut prin fata casei lui si m-a intrebat ( pe mine si geamanul meu frate ) ce premiu am luat. Premiul doi am raspuns. Atunci o sa beti tuica din butoiul cu numarul 2. Cand o sa luati premiul 1 o sa beti din butoiul cu numarul 1.
Si am ajuns inginer :)

Filmul romanesc a mai luat un premiu

Pe Euronews am vazut ca un nou film romanesc a avut succes la un festival.
Laudabil.
Nu ma omor dupa filmele facute de "noul val" de regizori dar ma bucur de fiecare data cand iesim si noi in evidenta cu ceva pozitiv.
Nu imi plac filmele facute dupa 1989 pentru ca in marea lor majoritate au ca tema viata din perioada comunista. E ca si cum unui bolnav care s-a vindecat de cancer ii aduci mereu aminte despre boala.
Caram dupa noi un balast si nu reusim sa ne rupem de trecut. Ne irosim energia cu ceea ce a fost ramanandu-ne prea putina pentru a ne crea un prezent sau un viitor.
P.S. nu am vazut film romanesc turnat dupa 1989 in care sa nu fie o scena cu tema sexuala. O adevarata obsesie.Este ca un concurs de gimnastica la care sunt elemente impuse si vrei nu vrei, ele trebuiesc executate.

Zilele si noptile unui student intarziat

Am terminat de citit o noua carte. Este prima carte scrisa de Gib Mihailescu pe care o citesc. Mi-a amintit de perioada studentiei.
Merita citita mai ales pentru melancolia pe care o trezeste in noi.

Curatenie...prin viata

Am inceput ( de ceva vreme ) curatenia printre amici, prieteni, cunostinte. As putea spune ca primul pas este schimbarea telefonului personal ( a aparatului - nu a numarului de telefon ) si pastrarea catorva numere de telefon uzuale. O prima constatare va fi ca aveai multe numere de telefon inutile, ale unor persoane sau mai bine spus personaje de a caror prezenta te poti lipsi cu lejeritate.
Prima observatie a fost ca valoarea facturii este mult mai mica iar eu m-am simtit acelasi om si atunci mi-am adus aminte de proverbul : ce-am avut si ce-am pierdut.
Se prea poate ca nu am pierdut mult.

"Provincialul"

Acum 6 luni,perioada de leasing a expirat si am primit numerele definitive pentru masina. Pentru ca sediul firmei este intr-un oras din ardeal, am primit numere de inmatriculare de "provincial".
Mi-ar trebui o jumatate de zi sa va spun ce "distractie" este, cate injuraturi mi-am luat, cate claxoane, cate flash-uri, cate "dulcegarii".
Ca sa citez un coleg as putea spune : " e greu viata". ( nu am facut o greseala gramaticala, asa pronunta colegul meu :) )

Tara mica mese putine vs multa populatie putini oameni

Ca in fiecare sfarsit de saptamana imi plimb picioarele prin Centrul Vechi din Bucuresti. Mic dar foarte aglomerat.
Ceea ce ar trebui sa fie unul din punctele de atractie ale "micului Paris" aduce mai mult a satul de vacanta din Mamaia.
Cele cateva strazi reparate sunt aproape sufocate de oameni.
Terasele s-au intins fara noima. Abia ai loc sa treci printre mese. L-as contrazice pe regretatul Gheorghe Dinica (cel ce spunea despre Romania ca este "o tara mica, cu mese putine") chiar cu vorbele lui "multa populatie, putini oameni".
Inca suntem o natie care "se cauta" cum spunea Cornel Dinu.
Cred ca ne vor trebui ani buni sa ne regasim.

Ganduri despre Praga

Am vizitat Praga.
Incredibil oras. A fost pe gustul meu pentru ca partea veche a orasului este infinit mai mare decat orasul vechi din Bucuresti sau Brasov.
Cladirile sunt foarte bine conservate, muzeele la fel, bisericile la fel, strazile la fel. E un oras inundat de vizitatori straini. Au si ce sa vada.
Este un fel de Turnul Babel in care fiecare incearca sa se simta bine fara sa deranjeze pe cel de langa.
Se simte un sentiment de libertate pe care nu stiu de ce pe aici nu il poti avea.
Praga locul unde poti lua o bere sau o cafea si sa te asezi pe o bordura. Poti astfel sa contempli, sa iti aduni gandurile, sa faci ordine prin ele, sa te relaxezi privind la turistii care trec pe langa tine mai mult sau mai putin rataciti.
Nu in ultimul rand : au o bere foarte buna. O spune cineva care nu este mare amator de bere.
P.S.
Batand la pas strazile orasului mi-a revenit in minte regretul ca nu sunt scriitor sau pictor. Mi-ar fi placut sa fiu scriitor sau pictor pentru ca as fi putut scrie sau picta fara a fi nevoit sa plec la birou sau la santier la o anumita ora. AS fi putut fi liber sa calatoresc cand si unde vreau.

take, yanke si cadir

in sfarsit am reusit sa ajung la piesa de teatru. din pacate nu a fost cu celebra distributie : gheorghe dinica, marin moraru, radu beligan. a fost teatrul din ploiesti. nu am pretentii de mare cunoscator dar actorii din ploiesti au fost la inaltime.
vreau sa merg si sa il vad pe horatiu malaele.

cronica de familie

Am terminat de citit cartea lui Petru Dimitriu. Trei volume care reusesc sa faca o radiografie a vietii Bucurestilor de-a lungul a aproximativ 100 de ani ( 1850 - 1950). Numarul personajelor este extrem de numeros fiind necesar un glossar la sfarsitul cartii, o enumerare a personajelor in ordine alfabetica si o scurta descriere a acestuia.
Cartea reuseste sa surprinda in amanunt partile bune, dar mai ales pe cele rele, ale clasei sociale considerata (ca si astazi de altfel) "lumea buna".
Facand o paralela cu lumea de astazi as putea spune ca este aceeasi piesa de teatru dar cu alti actori.

santier

Absolut intamplator, am stat de vorba cu Cristina, o fosta colega de scoala generala. Au trecut ani de cand nu am mai stat de vorba.
Din cauza tatalui ei am prins gustul hoinarelii pin padure.
Palavragind pret de 30 de minute cu Cristina, mi- a pus cateva intrebari pe care le-am mai primit legat de meseria mea. Am sa raspund la cateva din ele.
Ma consider un om norocos pentru ca am o meserie care imi place. imi place chiar foarte mult. Nu ma trezesc dimineata stressat cu gandul ca urmeaza o noua zi de munca.
M-a intrebat daca nu este greu sa ma tot mut de colo-colo de cate ori se termina santierul.
Este si nu este. De fiecare data cand incep un satier nou, de regula acolo este un teren gol iar cad plec ramane "ceva". La inceput este doar terenul, incep sa vina containerele, imprejmuiesti cu gard, vin materialele incepe forfota. Sedinte, stress, mancat cand ai timp sau cand iti aduci aminte, termene de livrare depasite, termene de predare care trebuie respectate, facturi, situatii de lucrari dar cel mai important este lucrul cu oamenii.
Muncitorii sunt o categorie aparte. Am intalnit de la muncitori slabi din punct de vedere profesional pana la muncitori foarte buni de la care am avut mult de invatat, muncitori care puteau da lectii de istorie sau recitau poezii cu usurinta.
Imi plac proiectele mari si sunt norocos ca am lucrat in cateva proiecte mari. Am intalnit oameni de diferite nationalitati, am aflat despre traditiile lor, ce le place, ce nu le place, calitati sau defecte. Ceea ce pot sa spun cu siguranta este ca nu le suntem cu nimic inferiori, dimpotriva. Profesional suntem foarte bine pregatiti. Ne lipsesc putina ordine, riguozitate si incapatanare.
Cand termin un santier, cand strang lucrurile din birou si containerul pleaca, cand se taie pamblica de inaugurare, in acel "ceva" construit ramane o parte din mine. Cand trec pe langa un fost santier am impresia ca ma vad cu un vechi prieten.
Este obositor sa fi mereu cu bagajul facut, sa dormi prin hoteluri sau pensiuni, sa mananci prin crasme sau restaurante, sa bei cafea in benzinarii in miez de noapte. Este farmecul meseriei. Nu regret nici un minut alegerea facuta. Cred ca asta imi si da puterea de a nu renunta.
Va veni insa si vremea in care voi face mai mult munca de birou.
Toate la timpul lor

nimic nou sub soare

Am reusit performanta ( si pt asta tin sa ma felicit ) de a ma uita la cat mai putine talk show-uri sau emisiuni de stiri de la noi,"flecareli" cum le spunea Octavian Paler. Am petrecut mare parte din concediu citind sau mai ales uitandu-ma la filme.
Vazand unul din filme, am avut o tresarire. Era un peisaj, intr-o padure, totul era verde, era liniste si ploua. Am constientizat atunci faptul ca am sentimente contradictorii. Desi imi place ploaia, o urasc. Desi imi place zapada, pentru ca ma pot da cu placa de snowboard, o urasc. Asta pentru ca in minunatul Bucuresti ploaia sau ninsoarea inseamna isterizarea oamenilor, scoaterea masinilor de la naftalina, mers bara in bara, eterna vanatoare a locurilor de parcare, flash-uri, claxoane, injuraturi etc etc etc
In Decembrie, in prima zi de cod galben, am "reusit performanta" de a sta in traficul bucurestean nici mai mult nici mai putin de 8 ore si jumatate !!!!!!!!!!!!
Asa am ajuns sa imi doresc iarna fara zapada si zile fara ploaie.

erata

geo a tinut sa ma corecteze : au fost 63 de probleme la fizica.

pentru geo dinescu - nebuna mea colega de clasa in liceu

draga geo,
ca o bloger-ita cu experienta ce esti mi-ai spus ca in prima postare trebuie sa mentionez ce urmaresc cu acest blog. raspund acum : nu urmaresc nimic. l-am facut, pur si simplu. poate din curiozitate.voi scrie in el cand si daca voi avea chef si atat. nu imi propun sa revolutionez lumea internautilor si nici sa iau premiul pentru cel mai popular bloger ( sunt convins ca va veni de la sine acest premiu :))))) )
pentru cei care nu o cunosc pe geo mentionez ca mi-a fost colega de liceu. cred ca este un moment bun sa imi cer scuze ( publice ) fata de ea pt toate glumele proaste pe care le-a indurat de la mine, cezarica ( domnu profesor de facultatzi), catalin ( fratele meu geaman ) si gabi milea - absolvent de filozofie.
trebuie sa o felicit si pentru puterea de a invata pe dinafara 50 de probleme de fizica. noi am fost clasa de real. geo, acum actrita la teatre mari din romania, s-a chinuit tot liceul sa inteleaga importanta faptului ca este de esential in viata noastra sa demonstram bijectivitatea unei functii, sa ii stabilim graficul, sa calculam integrale duble etc etc etc.

multumesc pt sfat geo si nu uita sa imi rezervi un bilet la urmatorul tau spectacol !!!
calin

Georgica

Numele lui este Gheorghe Parusi dar cei apropiati ii spun Georgica. Absolvent de Filologie in 1962 la Universitatea Bucuresti, a fost profesor, secretar de redactie si apoi bibliotecar la Biblioteca Academiei Romane intre 1972 si 1999.
Locuieste la o scara de bloc distanta, intr-o garsoniera ticsita de carti. Var de a nu stiu cata spita cu mama, Georgica a fost cel care ma ajuta ( atat pe mine cat si pe fratele meu ) in gasirea cartilor tehnice de care aveam nevoie in facultate. Cartile tehnice sunt o rara avis in biblioteci sau anticariate. Nu si daca il intrebi pe Georgica.
Dupa o viata traita in mijlocul cartilor, Georgica a publicat 3 carti.
1. Cronica Bucurestilor - intomita cu document si sentimen - este o carte ce readuce in mintea nostalgicilor farmecul Bucurestiului vechi.
2. Cronologia Bucurestilor - 20 Septembrie 1459 / 31 Decembrie 1989 - Zilele, faptele, oamenii Capitalei de-a lungul a 530 de ani- este o carte de-a dreptul fabuloasa are aproape 900 de pagini. Este o carte excelent documentata, nici nu vreau sa ma gandesc cati ani a muncit la ea. Fiecare informatie este bazata pe documente specificate in fiecare sfarsit de paragraf.
3. Bariera Vergului - este o carte autobiografica, un amalgam de informatii, poze si povestiri. Este o carte in care viata de cartier este readusa in paginile tiparului printr-un stil sugubat, plin de umor.

La multi ani !!!

La multi ani 2010 !!!

Incep epopeea blogarelii urandu-mi si urand tuturor un An Nou cat mai bun !

P.S. am sa intru mai des pe blog.