santier

Absolut intamplator, am stat de vorba cu Cristina, o fosta colega de scoala generala. Au trecut ani de cand nu am mai stat de vorba.
Din cauza tatalui ei am prins gustul hoinarelii pin padure.
Palavragind pret de 30 de minute cu Cristina, mi- a pus cateva intrebari pe care le-am mai primit legat de meseria mea. Am sa raspund la cateva din ele.
Ma consider un om norocos pentru ca am o meserie care imi place. imi place chiar foarte mult. Nu ma trezesc dimineata stressat cu gandul ca urmeaza o noua zi de munca.
M-a intrebat daca nu este greu sa ma tot mut de colo-colo de cate ori se termina santierul.
Este si nu este. De fiecare data cand incep un satier nou, de regula acolo este un teren gol iar cad plec ramane "ceva". La inceput este doar terenul, incep sa vina containerele, imprejmuiesti cu gard, vin materialele incepe forfota. Sedinte, stress, mancat cand ai timp sau cand iti aduci aminte, termene de livrare depasite, termene de predare care trebuie respectate, facturi, situatii de lucrari dar cel mai important este lucrul cu oamenii.
Muncitorii sunt o categorie aparte. Am intalnit de la muncitori slabi din punct de vedere profesional pana la muncitori foarte buni de la care am avut mult de invatat, muncitori care puteau da lectii de istorie sau recitau poezii cu usurinta.
Imi plac proiectele mari si sunt norocos ca am lucrat in cateva proiecte mari. Am intalnit oameni de diferite nationalitati, am aflat despre traditiile lor, ce le place, ce nu le place, calitati sau defecte. Ceea ce pot sa spun cu siguranta este ca nu le suntem cu nimic inferiori, dimpotriva. Profesional suntem foarte bine pregatiti. Ne lipsesc putina ordine, riguozitate si incapatanare.
Cand termin un santier, cand strang lucrurile din birou si containerul pleaca, cand se taie pamblica de inaugurare, in acel "ceva" construit ramane o parte din mine. Cand trec pe langa un fost santier am impresia ca ma vad cu un vechi prieten.
Este obositor sa fi mereu cu bagajul facut, sa dormi prin hoteluri sau pensiuni, sa mananci prin crasme sau restaurante, sa bei cafea in benzinarii in miez de noapte. Este farmecul meseriei. Nu regret nici un minut alegerea facuta. Cred ca asta imi si da puterea de a nu renunta.
Va veni insa si vremea in care voi face mai mult munca de birou.
Toate la timpul lor