santier

Absolut intamplator, am stat de vorba cu Cristina, o fosta colega de scoala generala. Au trecut ani de cand nu am mai stat de vorba.
Din cauza tatalui ei am prins gustul hoinarelii pin padure.
Palavragind pret de 30 de minute cu Cristina, mi- a pus cateva intrebari pe care le-am mai primit legat de meseria mea. Am sa raspund la cateva din ele.
Ma consider un om norocos pentru ca am o meserie care imi place. imi place chiar foarte mult. Nu ma trezesc dimineata stressat cu gandul ca urmeaza o noua zi de munca.
M-a intrebat daca nu este greu sa ma tot mut de colo-colo de cate ori se termina santierul.
Este si nu este. De fiecare data cand incep un satier nou, de regula acolo este un teren gol iar cad plec ramane "ceva". La inceput este doar terenul, incep sa vina containerele, imprejmuiesti cu gard, vin materialele incepe forfota. Sedinte, stress, mancat cand ai timp sau cand iti aduci aminte, termene de livrare depasite, termene de predare care trebuie respectate, facturi, situatii de lucrari dar cel mai important este lucrul cu oamenii.
Muncitorii sunt o categorie aparte. Am intalnit de la muncitori slabi din punct de vedere profesional pana la muncitori foarte buni de la care am avut mult de invatat, muncitori care puteau da lectii de istorie sau recitau poezii cu usurinta.
Imi plac proiectele mari si sunt norocos ca am lucrat in cateva proiecte mari. Am intalnit oameni de diferite nationalitati, am aflat despre traditiile lor, ce le place, ce nu le place, calitati sau defecte. Ceea ce pot sa spun cu siguranta este ca nu le suntem cu nimic inferiori, dimpotriva. Profesional suntem foarte bine pregatiti. Ne lipsesc putina ordine, riguozitate si incapatanare.
Cand termin un santier, cand strang lucrurile din birou si containerul pleaca, cand se taie pamblica de inaugurare, in acel "ceva" construit ramane o parte din mine. Cand trec pe langa un fost santier am impresia ca ma vad cu un vechi prieten.
Este obositor sa fi mereu cu bagajul facut, sa dormi prin hoteluri sau pensiuni, sa mananci prin crasme sau restaurante, sa bei cafea in benzinarii in miez de noapte. Este farmecul meseriei. Nu regret nici un minut alegerea facuta. Cred ca asta imi si da puterea de a nu renunta.
Va veni insa si vremea in care voi face mai mult munca de birou.
Toate la timpul lor

nimic nou sub soare

Am reusit performanta ( si pt asta tin sa ma felicit ) de a ma uita la cat mai putine talk show-uri sau emisiuni de stiri de la noi,"flecareli" cum le spunea Octavian Paler. Am petrecut mare parte din concediu citind sau mai ales uitandu-ma la filme.
Vazand unul din filme, am avut o tresarire. Era un peisaj, intr-o padure, totul era verde, era liniste si ploua. Am constientizat atunci faptul ca am sentimente contradictorii. Desi imi place ploaia, o urasc. Desi imi place zapada, pentru ca ma pot da cu placa de snowboard, o urasc. Asta pentru ca in minunatul Bucuresti ploaia sau ninsoarea inseamna isterizarea oamenilor, scoaterea masinilor de la naftalina, mers bara in bara, eterna vanatoare a locurilor de parcare, flash-uri, claxoane, injuraturi etc etc etc
In Decembrie, in prima zi de cod galben, am "reusit performanta" de a sta in traficul bucurestean nici mai mult nici mai putin de 8 ore si jumatate !!!!!!!!!!!!
Asa am ajuns sa imi doresc iarna fara zapada si zile fara ploaie.

erata

geo a tinut sa ma corecteze : au fost 63 de probleme la fizica.

pentru geo dinescu - nebuna mea colega de clasa in liceu

draga geo,
ca o bloger-ita cu experienta ce esti mi-ai spus ca in prima postare trebuie sa mentionez ce urmaresc cu acest blog. raspund acum : nu urmaresc nimic. l-am facut, pur si simplu. poate din curiozitate.voi scrie in el cand si daca voi avea chef si atat. nu imi propun sa revolutionez lumea internautilor si nici sa iau premiul pentru cel mai popular bloger ( sunt convins ca va veni de la sine acest premiu :))))) )
pentru cei care nu o cunosc pe geo mentionez ca mi-a fost colega de liceu. cred ca este un moment bun sa imi cer scuze ( publice ) fata de ea pt toate glumele proaste pe care le-a indurat de la mine, cezarica ( domnu profesor de facultatzi), catalin ( fratele meu geaman ) si gabi milea - absolvent de filozofie.
trebuie sa o felicit si pentru puterea de a invata pe dinafara 50 de probleme de fizica. noi am fost clasa de real. geo, acum actrita la teatre mari din romania, s-a chinuit tot liceul sa inteleaga importanta faptului ca este de esential in viata noastra sa demonstram bijectivitatea unei functii, sa ii stabilim graficul, sa calculam integrale duble etc etc etc.

multumesc pt sfat geo si nu uita sa imi rezervi un bilet la urmatorul tau spectacol !!!
calin

Georgica

Numele lui este Gheorghe Parusi dar cei apropiati ii spun Georgica. Absolvent de Filologie in 1962 la Universitatea Bucuresti, a fost profesor, secretar de redactie si apoi bibliotecar la Biblioteca Academiei Romane intre 1972 si 1999.
Locuieste la o scara de bloc distanta, intr-o garsoniera ticsita de carti. Var de a nu stiu cata spita cu mama, Georgica a fost cel care ma ajuta ( atat pe mine cat si pe fratele meu ) in gasirea cartilor tehnice de care aveam nevoie in facultate. Cartile tehnice sunt o rara avis in biblioteci sau anticariate. Nu si daca il intrebi pe Georgica.
Dupa o viata traita in mijlocul cartilor, Georgica a publicat 3 carti.
1. Cronica Bucurestilor - intomita cu document si sentimen - este o carte ce readuce in mintea nostalgicilor farmecul Bucurestiului vechi.
2. Cronologia Bucurestilor - 20 Septembrie 1459 / 31 Decembrie 1989 - Zilele, faptele, oamenii Capitalei de-a lungul a 530 de ani- este o carte de-a dreptul fabuloasa are aproape 900 de pagini. Este o carte excelent documentata, nici nu vreau sa ma gandesc cati ani a muncit la ea. Fiecare informatie este bazata pe documente specificate in fiecare sfarsit de paragraf.
3. Bariera Vergului - este o carte autobiografica, un amalgam de informatii, poze si povestiri. Este o carte in care viata de cartier este readusa in paginile tiparului printr-un stil sugubat, plin de umor.

La multi ani !!!

La multi ani 2010 !!!

Incep epopeea blogarelii urandu-mi si urand tuturor un An Nou cat mai bun !

P.S. am sa intru mai des pe blog.