Succese si insuccese

Am citit intr-o revista parerea unui psiholog englez. Locuia in Romania de aproape 10ani, suficient timp ca sa isi formeze citeva pareri despre noi. Una dintre ele suna cam asa : " voi nu aveti timp sa va bucurati de reusitele voastre pentru ca va pierdeti timpul bucurandu-va de insuccesele celorlalti."

Viata ca un restaurant cu autoservire

Un tanar a emigrat din Europa in America. A intrat intr-un restaurant cu autoservire sa isi cumpere ceva de mancare. Emigrantul a luat loc si a asteptat sa vina cineva sa il seveasca. Nu a venit nimeni. Un strain binevoitor s-a apropiat de el si i-a explicat cum se porcedeaza intr-un restaurant cu autoservire.
"Incepe prin a te aseza la coada, apoi ia o tava si alege-ti felurile de mancare pe care le doresti iar la capatul cozii ti se va spune cat ai de platit."
Multi ani mai tarziu, emigrantul i-a explicat nepotului sau cum a mancat intr-un restaurant cu autoservire in prima lui zi petrecuta in America.
Si-a incheiat povestirea cu urmatoarea povata :
"Viata este ca un restaurant cu autoservire. Poti obtine ce vrei daca esti pregatit sa platesti pretul cuvenit. Poti chiar sa ai parte de succes. Dar sa nu te astepti sa ti-l ofere cineva pe tava. Trebuie sa te ridici si sa ti-l iei singur."

Lectie de ecologie

Acum doi ani am decis sa fiu ecologist. Am inceput sa selectez gunoiul menajer. De atunci, in fiecare weekend duc separat la containere hartia, plasticul si sticla. Am prieteni care rad de mine spunandu-mi ceea ce fac eu este cooperativa munca in zadar.
Duminica veneam de la munte. Am luat gunoiul in masina si am oprit la o benzinarie. Erau pubele colorate, corespunzatoare fiecarui tip de deseu. Unele din ele erau pline. A aparut un angajat al benzinariei si m-a intrebat ce vreau. I-am explicat ca am sticle, plastic si hartie si vreau sa le arunc separat. Mi-a raspuns : "domnu', puneti-le pe toate in acelasi loc pentru ca atunci cand vine masina le ia pe toate la gramada si le pune intr-o singura pubela indiferent ca este hartie, plastic, sticla sau gunoi menajer".
No comment.
P.S. eu am sa continui sa duc gunoiul selectiv.

Viata isi continua mersul

In vremea cand mi-am inceput ucenicia in meserie, am lucrat pentru o renumita firma straina. Dupa ceva vreme managerul general a plecat( a fost cel care m-a adus in firma ). In naivitatea mea credeam atunci ca se va narui cerul, apele vor seca si singurul drum catre care ne vom indrepta va fi o mare revolutie urmand ca "mai marii" din strainatate sa vina aici si sa il repuna in functie pe cel mai iubit si mai adulat manager.
In primul rand ca noi nu stiam nici macar o farama din ceea ce se discuta la nivel inalt. In al doilea rand ca ne implicam sufleteste mai mult decat era cazul.
Managerul a plecat, i s-a strans mana, i s-a multumit pentru ceea ce a facut, a primit bani( consistenti ) pentru munca depusa iar in locul lui a sosit altcineva.
Lucrurile si-au urmat cursul firesc,cerul nu s-a naruit, apele nu au secat si nici "mai marii" din strainatate nu au venit sa restaureze "conducerea".
A fost prima lectie pe care am invatat-o : NIMENI NU ESTE DE NEINLOCUIT. Viata merge mai departe cu si fara oricare dintre noi.
Inca nu s-a inventat buricul pamantului, acel axis mundi fara de care nu se poate.
In lumea profesionistilor adevarati nu exista sentimente. Ei sunt ca niste hiene. Nu este loc pt cei slabi. Cei slabi sunt devorati.
Cel mai important este ca treaba sa mearga. Merge treaba, ei isi iau banii si toata lumea este multumita.

P.S.Am scris aceste randuri dupa ce am vazut o farama din intreg spectacolul care a inceput ca urmare a plecarii unui antrenor de fotbal.

De ce nu imi mai place fotbalul ?

Am jucat si eu fotbal deci cum se spune "ma pricep la feonomen". Am ajuns chiar la un club din prima divizie, la echipa de tineret dar cum intrasem la facultate in anul intai am hotarat ca pentru restul vietii mele este mai importanta scoala. Nu regret nici o secunda alegerea facuta. Viata mi-a demonsrat pana acum ca am facut o alegere foarte buna.
A reinceput campionatul nostru si am rasfoit ziarele sa vad rezultatele, oricum prea putin importante fiind prima etapa.
La altceva voiam sa ma refer. Am tot sperat ca in fiecare an se va schimba cate ceva si la noi. Din pacate se pare ca nu se poate. Nici nu s-a incheiat prima etapa ( maine mai este un meci ) si a reinceput circul.
Desi au fost primele meciuri, este o isterie generala si toata lumea acuza pe toata lumea, toti se simt furati, nedreptatiti si mereu pentru esecuri sunt gasiti vinovati altii. Meteahna veche romaneasca.
A trecut vremea cand presedinti de cluburi erau rectori de facultati, ingineri sau doctori.

Nenea August

Astazi am fost sa il vad pe tata. In drum spre casa lui trec mereu prin fata casei lui nenea August( fie-i tarana usoara). De la el, un simplu padurar, am primit o lectie buna. De fiecare data mergeam in caruta lui si ne lasa noua haturile - eu unul si Cata unul. Cand ajungeam la el acasa ne lasa sa scoatem tuica din butoi cu tzoiul - o sticla mica legata cu ata. Ne fascina zgomotul pe care il scotea tzoiul cand cadea in butoiul cu tuica.
Terminasem prima clasa si am plecat in vacanta. Am trecut prin fata casei lui si m-a intrebat ( pe mine si geamanul meu frate ) ce premiu am luat. Premiul doi am raspuns. Atunci o sa beti tuica din butoiul cu numarul 2. Cand o sa luati premiul 1 o sa beti din butoiul cu numarul 1.
Si am ajuns inginer :)

Filmul romanesc a mai luat un premiu

Pe Euronews am vazut ca un nou film romanesc a avut succes la un festival.
Laudabil.
Nu ma omor dupa filmele facute de "noul val" de regizori dar ma bucur de fiecare data cand iesim si noi in evidenta cu ceva pozitiv.
Nu imi plac filmele facute dupa 1989 pentru ca in marea lor majoritate au ca tema viata din perioada comunista. E ca si cum unui bolnav care s-a vindecat de cancer ii aduci mereu aminte despre boala.
Caram dupa noi un balast si nu reusim sa ne rupem de trecut. Ne irosim energia cu ceea ce a fost ramanandu-ne prea putina pentru a ne crea un prezent sau un viitor.
P.S. nu am vazut film romanesc turnat dupa 1989 in care sa nu fie o scena cu tema sexuala. O adevarata obsesie.Este ca un concurs de gimnastica la care sunt elemente impuse si vrei nu vrei, ele trebuiesc executate.