Acum doi ani am decis sa fiu ecologist. Am inceput sa selectez gunoiul menajer. De atunci, in fiecare weekend duc separat la containere hartia, plasticul si sticla. Am prieteni care rad de mine spunandu-mi ceea ce fac eu este cooperativa munca in zadar.
Duminica veneam de la munte. Am luat gunoiul in masina si am oprit la o benzinarie. Erau pubele colorate, corespunzatoare fiecarui tip de deseu. Unele din ele erau pline. A aparut un angajat al benzinariei si m-a intrebat ce vreau. I-am explicat ca am sticle, plastic si hartie si vreau sa le arunc separat. Mi-a raspuns : "domnu', puneti-le pe toate in acelasi loc pentru ca atunci cand vine masina le ia pe toate la gramada si le pune intr-o singura pubela indiferent ca este hartie, plastic, sticla sau gunoi menajer".
No comment.
P.S. eu am sa continui sa duc gunoiul selectiv.
marți, 10 august 2010
duminică, 8 august 2010
Viata isi continua mersul
In vremea cand mi-am inceput ucenicia in meserie, am lucrat pentru o renumita firma straina. Dupa ceva vreme managerul general a plecat( a fost cel care m-a adus in firma ). In naivitatea mea credeam atunci ca se va narui cerul, apele vor seca si singurul drum catre care ne vom indrepta va fi o mare revolutie urmand ca "mai marii" din strainatate sa vina aici si sa il repuna in functie pe cel mai iubit si mai adulat manager.
In primul rand ca noi nu stiam nici macar o farama din ceea ce se discuta la nivel inalt. In al doilea rand ca ne implicam sufleteste mai mult decat era cazul.
Managerul a plecat, i s-a strans mana, i s-a multumit pentru ceea ce a facut, a primit bani( consistenti ) pentru munca depusa iar in locul lui a sosit altcineva.
Lucrurile si-au urmat cursul firesc,cerul nu s-a naruit, apele nu au secat si nici "mai marii" din strainatate nu au venit sa restaureze "conducerea".
A fost prima lectie pe care am invatat-o : NIMENI NU ESTE DE NEINLOCUIT. Viata merge mai departe cu si fara oricare dintre noi.
Inca nu s-a inventat buricul pamantului, acel axis mundi fara de care nu se poate.
In lumea profesionistilor adevarati nu exista sentimente. Ei sunt ca niste hiene. Nu este loc pt cei slabi. Cei slabi sunt devorati.
Cel mai important este ca treaba sa mearga. Merge treaba, ei isi iau banii si toata lumea este multumita.
P.S.Am scris aceste randuri dupa ce am vazut o farama din intreg spectacolul care a inceput ca urmare a plecarii unui antrenor de fotbal.
In primul rand ca noi nu stiam nici macar o farama din ceea ce se discuta la nivel inalt. In al doilea rand ca ne implicam sufleteste mai mult decat era cazul.
Managerul a plecat, i s-a strans mana, i s-a multumit pentru ceea ce a facut, a primit bani( consistenti ) pentru munca depusa iar in locul lui a sosit altcineva.
Lucrurile si-au urmat cursul firesc,cerul nu s-a naruit, apele nu au secat si nici "mai marii" din strainatate nu au venit sa restaureze "conducerea".
A fost prima lectie pe care am invatat-o : NIMENI NU ESTE DE NEINLOCUIT. Viata merge mai departe cu si fara oricare dintre noi.
Inca nu s-a inventat buricul pamantului, acel axis mundi fara de care nu se poate.
In lumea profesionistilor adevarati nu exista sentimente. Ei sunt ca niste hiene. Nu este loc pt cei slabi. Cei slabi sunt devorati.
Cel mai important este ca treaba sa mearga. Merge treaba, ei isi iau banii si toata lumea este multumita.
P.S.Am scris aceste randuri dupa ce am vazut o farama din intreg spectacolul care a inceput ca urmare a plecarii unui antrenor de fotbal.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)